captures: i-Pod-izand suflete
Posted on: March 7, 2007
desi constient de indecenta gestului meu n-am rezistat tentatiei captio digitalizante. dormea prea frumos, zambitor, cu o mana ratacita pe abdomenul meu, in timp ce respira usor cu gura intredeschisa. i-am inregistrat respiratia pret de doua minute , cu sentimentul absurd ca fur ceva necuvenit sau ca profanez un templu sacru. precum vechii indieni terifiati la gandul ca odata fotografiati sufletul devine captiv peliculei fotografice. inca nu i-am spus ca am luat o parte din el pentru totdeauna cu mine. ca i-am capturat o bucata de suflet fara sa-i cer permisiunea. ca-l ascult de atunci zeci de minute in sir, cand dorul de el ma copleseste. ca-mi potrivesc suflul dupa al lui si ca respiram impreuna in acelasi ritm. trup si suflet. trup si suflet. trup si suflet. pana cand ultima suflare ne va parasi .
****************************
“Si a suflat Dumnezeu în fata lui suflare de viata si s-a facut omul suflet viu.”
(Geneza 2:7)
nolongerinbetween 
Leave a Reply