nolongerinbetween

Frig. Cumplit. Pustiitor. Ca si cum cat a fost in coma trupul ala cald, febril, a tinut la distanta iarna. Ca si cum odata plecata din lumea asta gerul dezolant ar fi singura consecinta logica. Frigul din oasele ei devenit frigul din oasele noastre. Flori aproape casante pe sicriu. Maini inclestate prin care sangele abia mai curge. Fete invinetite de frigul napraznic. Lacrimi care iti ingheata in gene imediat ce-ti mijesc sub pleoape. Picioare bocna degerate care te smulg doliului si te livreaza solipsismului. Tremuraturi convulsive, ca-ntr-un delir hipotermic. Dinti inclestati, incapabili sa rosteasca cum trebuie o ruga. Capela rece si umeda ca o pestera in care nici Hristos nu ar invia. Alb regal mincinos peste tot. Nameti negri inauntru. Bolovani care cad cu zgomot sinistru peste sicriu. Langa mormantul ei mijesc printre lacrimi pe o cruce doua nume. Numele parintilor mei. Amutesc. Imi zambesc amandoi dintr-o fotografie sepia, pe care nu am vazut-o niciodata. Tusa de surreal se ingroasa pana la absurd. Lespezile reci cad fara zgomot peste haul care o inghite dintre noi. Nu-mi vine sa plec. Sora mea e singura acolo si ii este frig. Cumplit. Siberii in suflet.