nolongerinbetween

vine intotdeauna un moment cand e ridicol sa insisti. in a spera. in a iubi. in a astepta miracolul. finalmente in a respira. singurul lucru demn care iti mai ramane de facut e sa te retragi tacut din scena. sa-ti spui ultima replica si sa-ti conduci personajul in culise . sa te dai la o parte. it’s high time I moved on. it’s high time I stopped dwelling on you. let go … let go…

a iubi este a fi luat in posesie . ma simt locuit. posedat. dincolo de o anumita limita dragostea des-fiinteaza. sunt celalalt. locuit in permanenta de imaginea lui. brusc povestile cu aliens parazitand o gazda capata sens. sunt conectat in permanenta la “filmul” istoriei noastre. “derulez” mental fara inrerupere fiecare ora petrecuta impreuna ca o masina stricata. over and over. cum sa-l exorcizez fara sa ma (in fapt) sinucid? cum sa-l ucid in mine si sa-i supravietuiesc?

“Atata m-am gandit la tine ca nici nu mai sunt…” (Simona Popescu “Exuvii”)