nolongerinbetween

Nu cred in mezaliante. Nu cred in puterea care vine din diferenta. Cred in principiul asemanarii. Daca oamenii se instraineaza, de vina este tocmai mezalianta fondatoare. O relatie rezista in timp printr-o matematica simpla. Ceea ce ii uneste si ceea ce au asemanator depaseste ceea ce ii desparte si ceea ce este diferit in ei. A – D > 0 Daca rezultatul ecuatiei e negativ, daca diferentele depasesc asemanarile, poti sa pui cata iubire vrei, relatia e sortita esecului. Inegalitatea intelectuala, de status, de varsta, principiala, caracteriala, financiara, fizica etc nu sudeaza relatiile. Le destrama. Am trait-o pe propria mea piele. Geometric. Tridimensional. X.Y.Z. N-ai cum sa faci o relatie sa creasca in adancime cand unul e inteligent, iar celalalt nu este. N-ai cum sa faci o relatie sa creasca pe orizontala, cand unul e ingalat si lipsit de ambitii, iar celalalt descurcaret si competitiv. N-ai cum sa faci o relatie sa creasca pe verticala, cand unul are caracter, iar celalalt doar ambiguitati morale. Daca iti compari pozitia coordonatelor tale, cu ale celuilalt, poti descoperi perplex ca nu sunteti in acelasi loc. Iti trebuie un teritoriu comun vast, ca sa anulezi forta centrifuga a diferentelor. Iti trebuie interese si valori comune ca sa mentii relatia in viata si s-o feresti de virusul instrainarii. Cand unul trebuie sa-i explice celuilalt ca aporia nu este o boala si redundanta nu se refera la vehicule, in timp ce celalalt nu stie pe ce scula sa puna mana cand i se cere cheia franceza, poate sa nu fie sfarsitul lumii, dar poate fi si semnul unei inadecvari care poate produce in cele din urma distanta si uzura. Principiul complementaritatii are sens, dar nu cand acopera intreaga relatie, ci doar o parte din ea. Daca unul e inteligent iar celalalt analfabet functional, daca unul e onest iar celalalt un mincinos compulsiv, daca unul e un chefliu veselnic iar celalalt un pustnic domestic, daca unul e un veleitar snob iar celalalt un genuin boem, daca unul e un ateu luminat iar celalalt fundamentalist religios, daca unul e un narcisist self-centered iar celalalt un filantrop magnanim, daca unul e aratos iar celalalt urat cu spume, daca unul e grav si serios ca temperament iar celalalt frivol si indolent, daca unul e un extrovert flamboiant iar celalalt un timid introvert, daca unul e loial sexual iar celalalt promiscuu incontinent etc etc nu se cheama ca sunt complementari, se cheama ca sunt nepotriviti. Ca sa evit confuziile, nu fac apologia identicului (desi ii cam dau tarcoale). Nu neg beneficiile alteritatii in a crea dinamism si a repune in discutie atitudini / opinii / valori / modele / reflexe / naratiuni care se fosilizeaza daca nu sunt contestate si reinventate constant. Cred doar in primatul asemanarii. Asemanarea trebuie sa aiba un edge.

Bineinteles ca in practica lucrurile nu sunt atat de simple. Nu practicam intotdeauna ce predicam. Daca ajungi sa iubesti pe cineva, faptul ca stii ca intri intr-o mezalianta, nu te opreste sa o faci. Doar ca esti constient de ce tribulatii urmeaza. O stiu prea bine din propria experienta. Din care, evident, nu am invatat nimic. Lather, rinse, repeat.

de vreo doua saptamani omor cu o satisfactie compulsiva cohorte de demoni in Diablo III. legiuni. legiuni. legiuni. cum omori o hoarda cum apar alte doua in plus. cum omori un demon burtos cum apar trei scarnavii din burta lui care se reped spre tine. astia nu pot exista decat in progresii geometrice. uneori sunt atat de overwhelmingly outnumbered ca n-am ce sa fac decat sa alerg ca apucatul printre ei sperand sa gasesc vreo gaura in care sa ma ascund.

unul din demonii care hinghereste omenirea de la facerea lumii izvoraste din Lucifer si este pasat omenirii prin Cain. orice incercare de a-l exorciza se loveste de neputinta noastra. once you have it it eats you up. am regasit o buna descriere a lui intr-un banc est-european povestit de Alina Mungiu. “Ivan capata de la Dumnezeu trei daruri, dar numai cu conditia ca rivalul lui va capata totul dublu. Ivan cere intai un Jeep, dar vecinul lui capata un Hummer, apoi o vila, si vecinul capata un castel, iar a treia oara, disperat, nu ii mai ramane decat sa-i ceara lui Dumnezeu … sa ii taie o mana.” trista nivelare in jos. animal vesnic nemultumit, omul nu este niciodata fericit cu ce are, ci cu ce nu are vecinul. cand omul va sti sa rezolve teribila aporie prin deplasarea in sus, de la referinta relativa la cea absoluta, isi va regasi inocenta si paradisul pierdut. pana atunci va continua sa dea foc corabiei care il duce la tarm in speranta ca astfel va scapa de inamic.