nolongerinbetween

“Una din revelatiile care mi se par cele mai ingrozitoare este revelatia prostiei invingatoare. In privinta asta nu prea exista retete care sa te apere: exista prostii la prima vedere, exista prostii care pot fi depistate intr-un timp relativ convenabil, dar exista, din pacate, prostii atat de bine camuflate, incat poarta ani in sir, fara sa se tradeze, hainele inteligentei. Nu cred ca exista descoperire mai dramatica decat detectarea unei asemenea prostii, cu atat mai mult cu cat aceasta descoperire nu serveste decat la infectarea dispozitiei afective. Observi cu stupoare cum castiga teren, cum creste si se umfla, ca o tumoare, prostia celor de langa tine, asisti neputincios la falimentul inteligentei tale in dialogul dinainte castigat de prostia lor. Nu ne vom putea mira niciodata indeajuns de superioritatea pe care o au prostii fata de inteligenti, desi, evident, este o superioritate fireasca si, cred, pe deplin meritata. Ca si cand Dumnezeu, induiosat de purtatorii de prostie, le-a adaugat in ultimul moment forta si fascinatia cu care sa domine inteligenta. Inteligenta nu are, cel mai adesea, decat o singura arma – propriul ei exercitiu – si nenumarate handicapuri: timiditate, bun simt, teama de ridicol, mila, nesiguranta, toleranta, indoiala de sine, loialitatea, ca sa le numesc numai pe cele care-i fac cinste. In vreme ce prostia dispune de un arsenal, precum cantitatea de armament nuclear depozitata in Europa, capabil sa distruga orice inteligenta de cateva ori. Daca inteligenta e adeseori neatragatoare (caci, prin definitie, trebuie sa iubeasca adevarul), prostia are aproape intotdeauna ceva frumos, uneori insasi frumusetea fizica, alteori o energie iesita din comun sau un talent incontestabil, profesional sau artistic.”

(Tia Serbanescu – Femeia din fotografie)

Ironia face ca autoarea, pe care o plac nespus, sa cada, treizeci de ani mai tarziu, in aceeasi capcana a prostiei invingatoare, bine camuflate. Daca a stiut cum sa stea la distanta de impostura comunista, n-a reusit acelasi lucru fata de impostura democrata. A inghitit, ca toata lumea jurnalistica si intelectuala buna, frauda pioasa a luptei impotriva coruptiei, care a castigat teren, a crescut si s-a umflat, distrugand in calea ei orice doza de criticism legitim fata de impuritatea metodelor acesteia. Partea bolduita din text se potriveste de minune perplexitatii incercate de orice om inteligent sau lucid in discutiile cu cruciatii justitiari. Lupta impotriva coruptiei a devenit o religie, astfel ca dialogul cu credinciosii neofiti care fac scut in jurul marii preotese Kovesi este imposibil. Societatea civila a esuat in a-si produce anticorpii de spirit critic, necesari oricarui corp sanatos. A preferat adevarului un mit convenabil, o fictiune care sa ne gadile bovarismul ideologic reductionist. Binele care lupta cu Raul. Fecioara care lupta cu balaurul Coruptiei. Hotii care lupta cu vardistii. Fat Frumos care lupta cu Zmeul. Faptul ca acestia din urma sunt prieteni la catarama si rad de Povestitor in cramele subterane ale stapanirilor e doar un detaliu insignifiant. Ca omul de rand are nevoie de naratiuni maniheiste simplificatoare e de inteles, ca jurnalistii si intelectualii le crediteaza inversunati este insa iresponsabil. Domnul Liiceanu, unul din apostolii noii religii, care ne-a anuntat ca se documenteaza intens in biblioteci si pe teren pentru o carte omagiu dedicata doamnei Kovesi, nu va inceta apoi sa ne tina conferinte despre unul din subiectele lui favorite – tradarea intelectualilor. Sper sa reuseasca sa ne explice si cum penita dumnealui, de-a dreptul vitriolanta cand a infierat terfelirea prestigiului academic de catre furii doctoranzi Ponta, Oprea, Toba, Negoita, Pandele etc, a amutit in fata plagiatului doamnei Kovesi. Ca vorba aceea, “tradare, tradare, fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi!”

*

In aceeasi nota, o alta forma de prostie invingatoare care “poarta hainele inteligentei”, camuflata intr-un fel de explicatii totalizatoare cu panas intelectual, este backlashul impotriva stangii la care asistam de cativa ani. Internetul a fost luat cu asalt de catre cohorte intregi de oameni terorizati, supposedly, de corectitudinea politica, de politici identitare, de feminism, de globalizare, de postmodernism, de multiculturalism, de pederasti si transexuali revansarzi, de relativism cultural, de neoprogresism, de social justice warriors etc care si-au gasit in sfarsit profetii care sa-i reprezinte si sa-i salveze de la pieirea in nerelevanta (e.g. Jordan Peterson, Ben Shapiro, Anne Coulter, Milo Yiannopoulos etc). Zeci de mii de femei care in trecut si-au dat foc sutienelor ca protest simbolic fata de patriarhat, si le pun la loc declarandu-se antifeministe. Huh. Astept cu nerabdare momentul in care crestinii nu se vor mai considera crestini din cauza derapajelor sectare ale mormonilor sau iehovistilor. Bucatarii nu se vor mai numi bucatari din cauza shaormierilor. Aeroplanele nu se vor numi aeroplane din cauza parapantelor. Toata aceasta revolutie culturala venita din bolgiile conservatorismului ar fi fost perfect legitima daca nu se transforma intr-o religie. N-am nici cea mai mica problema cu criticile mentionate mai sus atata timp cat nu au pretentia ca explica ceva si ca se pot inchega intr-un diagnostic totalizator. Nu corectitudinea politica este de vina pentru resurgenta xenofobiei si pentru alegerea lui Trump, ci prostia.

Cea mai delicioasa deconstructie a acestui fenomen de religie ideologica, care loveste in stanga progresista incurcand tapii ispasitori, vine de la Natalie Wynn a.k.a. ContraPoints. “The Oscar Wilde of YouTube”. Misoginul din mine ma ispiteste sa spun ca numai dintr-un barbat putea iesi o femeie atat de inteligenta si frumoasa in acelasi timp. 😛 Ideea ca verbiajul pedant al unui Jordan Peterson sau Ben Shapiro e dat in vileag tocmai de catre un transgender flamboiant e de o ironie si umor irezistibil. Si cum era de asteptat, e amuzant sa vedem acum un fenomen invers, cum multi din acesti followersii cultici de care vorbeam, care au pus botul necritic la simplificarile oferite de profetii dreptei, se deconvertesc si isi regasesc scepticismul pierdut.

Productia de materiale care da in vileag curul gol intelectual al acestei miscari revansarde dinspre dreapta devine pe zi ce trece mai bogata. Daca nu suportati pasarile moarte din capul madamei ContraPoints, puteti incerca un barbat mai normal la cap:

Three Arrows’ channel.

Sau Shaun’s channel, despre cum prostia la dreapta se transforma in propaganda: