nolongerinbetween

 (…) Acum un an jumatate ii scriam unui prieten bun, stramutat in Anglia, in marginea cutremurului nostru rasuflat… Imi exprimam nemultumirea ca nu se tinuse de cuvant si ca ne inselase asteptarile. Ca deh, vrem si noi, pe langa falitii nostri, tsunami-ul din Indonezia, tornadele din Oklahoma si rapitii din tarile occidentale … O data cu rapirea jurnalistilor insa, uite ca romanul nostru s-a “ambetat” iar, simtindu-se intrat in randul natiunilor occidentale. Pana si Basescu era sa-si piarda simtul masurii la Bruxelles si sa abereze glorios pe tema contributiei noastre la lupta impotriva terorismului . Numai ca, intr-un final … stupoare… se pare ca nici asta nu i-a reusit romanului. Pana si rapirea asta (subiect de altfel serios) s-a dovedit a fi o farsa, pe cat de neaosa pe atat de stupida. Suntem parca blestemati. Noua nu ne reusesc nici dezastrele…Ce ratare mai mare poate fi decat asta?

“Mare tevatura pe seama cutremurului nostru NEdus pana la capat, NEputincios, NEdevastator. De vreo doi ani de zile obsesia mesianica a unui cutremur nimicitor tine pagina intai a ziarelor si romanul cu sufletul la gura. Privim hipnotizati tuca-showuri de noapte pe unde se preumbla Casandre prevestitoare de nenorociri. Hanci. Mame Omizi si fiicele ei nerecunoscute. Mai nou grupul Bivolaru (i.e. MISA) paraseste Bucurestiul in tromba fugind din calea adevaratului cutremur ce va sa vina pe 6 noiembrie . Se pare ca intr-una din sedintele Lui de lucru Dumnezeu le-a dezvaluit intentiile Lui de purificare/pedepsire a Romaniei.

Stau in metrou, dimineata de DUPA si ma balanganesc printre alte mecanisme umane catre jobul nostru de toate zilele. Citesc cu intermitente peste umarul celui din fata mea fragmente din “Libertatea”. Obicei detestabil (mai ales la ceilalti… caruia admittedly ii cad prada din cand in cand. Cu litere de schioapa pe prima pagina starea de spirit post-cutremur a romanilor “N-a fost cutremurul pe care-l asteptam cu infrigurare…” Dezamagire generala. Editorialistul, pensionarii din bloc, fotbalistul manelist de la FC Sapanta, vanzatoarea de la aprozarul din colt mare iubitoare de telenovele etc etc cu totii ne declaram dezamagiti de prestatia ultimului cutremur. Dupa isteria la care am fost expusi timp de doi ani de zile ne asteptam la ceva serios. Precum un orgasm amanat la nesfarsit si care odata venit ne insala asteptarile. O tristete post-coitus ne-a cuprins pe toti si umblam precum niste orfani in cautarea unei alte iluzii. Nostalgicii o tin intruna cu referinta ”77 bombanind “Unde sunt cutremurele de altadat?”

Curios este ca, desi observator lucid, sunt unul de-al lor, unul dintre mutanti. In preajma catastrofelor m-apuca damblaua si trec de partea Raului. Sau ar trebui sa spun lui Caragiale? … Ma excit. Se intampla ceva in Romania. Timpul profan este rupt – Sacru rasturnat. Victime. Sange. Ruine. Oameni ramasi pe drumuri. Nenorociri. Cu cat mai multe cu atat mai rau. Cu cat mai rau cu atat mai bine. Exista o TOAPA in mine careia trebuie sa-i platesc tribut ori de cate ori vine vorba de Romania. Am auzit romani dezamagiti ca ai nostri romani trimisi in misiune prin Irak n-au fost capturati si decapitati. “Hmmm, uite ba ca pana si bulgarii au mai mult noroc decat noi… ” Vrem sa fim in carti. Cu orice pret. Dupa ce i-am invidiat pe new-yorkezi i-am invidiat pe spanioli. Nu se indura Binladenul asta si de noi…  Nu stiu in ce roman unul din confratii nostri era suparat ca in curtea vecinului cazuse o bomba si norocul nu se milostivise sa trimita dracovenia de bomba in ograda lui…. Suntem nefericiti. La noi nici cutremurele nu ne reusesc. Ei, nu face nimic… mai avem o sansa pe 6 noiembrie sau pe 28 cand sunt alegerile. Agentiile de voiaj deja se pregatesc de noile oferte iar romanii au inceput sa se intrebe intre ei… ” Unde faci cutremurul urmator? “… Anyway, trebuie sa inchei aici. Iti doresc zguduire usoara.”