nolongerinbetween

oroarea de a descoperi ca esti considerat inadecvat. nefrecventabil. alter. toata vorbaria anterioara cum ca esti altfel, diferit ipso facto valoros se dovedeste astfel o mare facatura. nu suntem altceva, cu totii, decat niste impostori, tarand dupa noi pretentii pe care nu reusim sa le implinim. la primul test cadem ca mustele, imbratisand naufragiati conventiile care sa ne duca inapoi pe taramul solid al adecvarii. progres cu semn schimbat. de la trubadurul medieval care isi urla pe ulitele burgului mandria de a fi indragostit de obiectul iubirii lui, din presupusa electiune divina, la trubadurul modern care se rusineaza cu cel pe care-l iubeste. de la “ma mandresc cu tine, ma mandresc ca privirea ta s-a oprit la mine” la inclasabilul “priveste in alta parte, nu vreau sa fiu asociat cu tine”. si asta dintr-un motiv simplu, iar intuitia e corecta. pentru ca suntem ceea ce iubim. in obiectul iubirii, care scapa calculelor rationale, ne dezvaluim cel mai bine cine suntem in adancime (ortega y gasset). spaima asocierii cu cel iubit si nevoia distantarii de el din asta vine. nu vrem sa fim ceea ce iubim. nu vrem sa fim atat de … putin. ponciful ca suntem imputinati fara cei iubiti inlocuit astfel cu acela ca suntem imputinati cu ei. fortune’s fool putin pe dos. putin mai mult.