nolongerinbetween

Cum sa te salvezi la mijlocul distantei intre un viol si indiferenta sexuala a sotului? Cand te uiti in urma ta si realizezi oceanul de sterilitate sexuala in care ai trait? Cand descoperi stupefiată că singurul care realiter te-a dorit a fost cel care te-a violat? Cand ai tanjit toata viata sa te tina cineva in brate si sa te obiectiveze politically incorrect cu dorinta lui barbara? Simplu. Ajungi grotesc sa edulcorezi grozavia violului. Constati cu groază că in sila pe care ti-o provoacă amintirea siluirii se amestecă pervers un dram de satisfactie. Macar el te-a dorit. Macar o data in viata ai fost obiectul dorintei cuiva. Macar el a vazut femeia din tine. El, călăul, violatorul. Cu balele care-i curg din gura. Cu mirosul fetid. Cu gura boţită intr-un dispret pentru fiinta luata in posesie. Macar el. Calaul. Calauiubitul. Singurul care te-a dorit. Vomiti. Si pleci ducand cu tine in mormant dureri de care nu stie nimeni.

Cu doua zile inainte sa fie impinsa spre cele vesnice mesaj de la o colega de serviciu… “draga vezi ca o sa intarzii … am facut dragoste cu A. pana la 4 dimineata …nonstop…“. Cum dumnezeu poti sa fii atat de oarba si sa-ti exhibezi confesiv pruritul erotic unei femei de care barbatul ei nu s-a mai atins doi ani de zile? Cum dumnezeu sa-ti scape disperarea unei femei in fata careia trebuie sa-ti pui decent in surdina bucuria? Impinsa. Impinsa pe nesimtite. Impinsa de atat de multi fara ca ei sa o stie. Impinsa cand nu-si dorea sa fie impinsa. Impinsa cand se agăţa disperat cu ultimele puteri de orice sa supravietuiasca. Impinsa de cel care vroia sa o salveze. Impinsa cand putea fi salvata. Impinsa cand, deja cazuta, se mai tinea cu un singur deget de marginea prapastiei. Sixt. Are you falling down? Rent a car.

Cinism. A sti ca esti o canalie dar a nu-ti fi rusine ca esti. La limită a te mandri exhibitionist (old habits die hard) cu canalia din tine. “Te-am tradat neincetat de cand ne-am cunoscut daaar (tremolo in crescendo) nu mi-am tradat niciodata prietenii!” Oh la la. Si pe cale de consecinta, acuzatia de lipsa de caracter astfel refutată. Oricui altcuiva i-ar fi rusine de nonsensul unei astfel de confesiuni. Am scuipat, admit, dar numai in stanga. Niciodata in dreapta. Deci n-am scuipat. Intotdeauna un ergo salvator care sa adoarma frauda mintii si gaosenia inimii. Imbatat cu vorbe mari. Ca orice om mic. A se scuti. Si daca ar fi legitima rationarea de sus (dar nu e), ar fi oricum falsa. Ţi-ai trădat cea mai bună prietenă. Sau poate că strivit degetul sub bocancul răutătii sufletesti, cand n-o mai lega decat un milimetru de hăul căscat sub ea, se cheamă loialitate in glosarul unui om cinic. Ei bine, in dictionarul oricarui om decent se cheamă “lovitură sub centură”, in limbajul sportiv se cheamă unfair play, in limbajul prieteniei se cheamă trădare. In limbajul realitatii se cheamă ucidere din culpa.

Indiferenta si violul, subspecii ale aceleiasi maladii. Unite magistral in aceeasi lovitura. Tristă coincidentia oppositorum.