nolongerinbetween

Archive for December 2008

vis aiuritor. Avraam si Isac urcand muntele Moria. zeul isi ceruse obolul credintei iar Avraam nu-I chestionase vointa. nu intelegea cum acelasi Dumnezeu care interzisese sacrificiile umane ii cerea acum sa-i aduca prinos propriul fiu insa credea ca in cele din urma totul o sa fie bine. poate ca o voce din cer o sa-i ceara sa se opreasca in ultima secunda . sau poate ca Dumnezeu o sa-i readuca fiul la viata imediat ce acesta s-ar fi stins. cand si cand picuri de sudoare cadeau de pe fruntea lui Avraam pe mainile strans legate ale lui Isac. ajuns in varful muntelui isi asezase fiul pe stanca cea mai inalta, asa cum ii poruncise Dumnezeu, si-l stranse la piept ca un smintit. plansul in hohote al lui Isac ii facea patriarhului misiunea infinit mai grea dar nu-l induplecase catusi de putin. stia prea bine ca intr-o situatie limita credinta presupunea suspendarea logicii neputincioase si era hotarat sa duca jertfa pana la capat. isi sterse lacrimile cu podul palmei, isi apuca fiul de umeri si se uita adanc in ochii lui ca si cand i-ar fi spus « ai incredere in mine ». scoase de sub haina groasa un cutit cu lama lata, folosit la sacrificarea mieilor, si-l indrepta tremurand spre gatul lui Isac. ingana o ultima rugaciune uitandu-se spre cer, trase adanc aer in piept si aplecandu-se usor imi spuse soptit la ureche « n-am ce sa fac, pui ».

cerul amutise. golit de zei. mainii ucigase nu i se impotrivise nici un inger. timpul resurectiei nu sosise nici el. venele galgaind de sange n-au opus nici o rezistenta. zac intr-o balta de sange cu ochii larg deschisi catre cel care m-a ucis. ai incredere in mine. ai incredere in mine. un zgomot infundat se aude dinspre vaile largi ale Gerizimului. ca un tunet tacut. sau ca un ceas desteptator ragusit. pleopele mi se zbat a trezie in timp ce Avraam rataceste-n pustiu cu un les in brate. asteptand inutil un miracol. ma trezesc. fara suflare.

Advertisements

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.