nolongerinbetween

Posts Tagged ‘left-leaning

5197e5f1cc5a654fc77c6132b35529e2

Prima injustitie este trupul. Primesti la nastere, odata cu trupul care iti va purta sinele prin lume, destinul tau. Loteria genetica are intotdeauna the upper hand in razboiul etern dintre libertate si determinism, dintre nurture si nature. In contra idealismului platonic trupul e papusarul care trage sforile sufletului, nu invers Trupul este destin pentru ca ceea ce esti este determinat, intr-o proportie coplesitoare, de trupul in care eul tau s-a intrupat. Slujba. Partenerul de viata. Marimea contului din banca. Succesul la femei. Amprenta pe care o lasi in oamenii din jur. Numarul prietenilor. Durata vietii. Libertatea. Atentia cu care esti ascultat. Carisma. Umorul. You name it. Toate iti sunt date. Toate sunt continute in trupul pe care-l primesti in custodie la nastere. Poti trai cu iluzia ca lotul tau se opreste unde se termina trupul. Ca datul se refera la hardware, dar ca software-ul este totusi in jurisdictia ta. Fals. Pana si personalitatea iti este data. Inteligenta. Empatia. Zambetul. Sclipirea din ochi. Timbrul vocii. Felul cum vorbesti. Felul cum razi. Pana si mersul este un dat si nu este al tau. Si ce poate fi mai personal decat mersul? Poti admite half-heartedly ca trupul static e un dat dar ca trupul in miscare, in dinamica, mersul, este totusi semnatura ta personala. Nu este. Nu l-ai ales tu si nu este contributia ta personala. Ti-a fost dat. Nu tu alegi centrul de greutate al trupului, amplitudinea si gratia pasului sau confidenta cu care iti porti corpul prin lume. Dat. Dat. Dat. Dat. Dat. Dat.

Orice relationare cu oamenii din jurul nostru este intercesata de o continua cantarire negustoreasca. Suntem niste masini automate de jurizare. De dat note. De validat fiinte. Bun – Rau. Placut – Neplacut. Cool – Uncool. Desirabil – Indezirabil. Da – Nu. 1.0.1.0.1.0. E limbajul binar al orientarii noastre prin jungla umana. A never-ending assessment and ranking. Orice intalnire cu o persoana noua este un examen de bacalaureat. Un examen de admitere in care cel judecat ajunge sau nu in gratiile noastre. Nimeni nu pare scandalizat insa de faptul bizar ca apreciem sau judecam oamenii pentru lucruri care nu sunt sub controlul acestora si pentru care nu au nici cel mai mic merit sau vina. Ca valorizam oamenii penru lotul in care au fost instalati si nu pentru eul lor autentic. Pentru talantul primit in custodie nu pentru uzufructul lui. Ce chestionez aici nu este atractia pe care o simtim fata de un chip frumos sau o minte sclipitoare. Fata de un bust voluptuos sau un zambet dezarmant. Inteleg foarte bine ca atractia este raspunsul evolutionist la problema mortalitatii si a supravieturii noastre via reproducere. Chestionez insa saltul nepermis pe care il facem de la atractie la valorizare. De la atractie la alegere si discriminare. Chestionez efectul de halo care ne da peste cap cognitia. Sistemul nostru de orientare si evaluare a oamenilor este fraudulos. We equate luck with merit. We mistake gifted for praiseworthy. We conflate lot with work. Our assessment tests are rigged and deeply flawed. Even a genius, someone we all praise and hold in high esteem is, at the end of the day, just a lucky bastard. La fel cum este absurd sa fii mandru de culoarea ochilor tai este absurd sa valorizezi pe cineva pentru picioarele lui frumoase, pentru memoria impresionanta sau pentru gropitele din obraji. Valorizarea ca sa aiba sens trebuie sa fie o functie a meritului si sa treaca prin contributia personala.

value = f (effort)

Nu sunt un sfant. Nu am nici eu anticorpi impotriva primatului corporal. Nu scap nici eu tentatiei de a evalua oamenii cu acest cantar masluit. Al lotului cu care au fost inzestrati. Insa ma straduiesc de fiecare data sa aduc evaluarea back to the right framework – eul tau nu rezida in lotul tau, in datul care iti este oferit. You are not your feet. You are not your face. You are not your brilliant intellect. Atunci cand am de-a face cu cineva care ma intereseaza cu adevarat, marea mea curiozitate e sa ii gasesc eul lui profund, sa ajung sa am o relatie cu sinele lui, nu cu determinatiile contingente. Sa-i transcend lotul si talantii primiti in dar la loteria divina. Nu e un demers lipsit de riscuri insa. Atat in ce-i priveste pe ceilalti, cat si in ce ne priveste pe noi insine. Pentru ca la capatul acestui proces de deconstructie, dupa ce dam la o parte zecile de layere ale lotului primit in dar si care nu ne pot fi creditate cu adevarat noua insine, ne putem intreba ingroziti daca ramane mare lucru din noi. Daca restul gasit, sinele autentic, are catusi de putin valoare. Faceti un exercitiu si dezbracati-va de tot ce inseamna determinatie si dat in voi. Faceti acelasi lucru cu cei doi-trei oameni pe care ii iubiti si apreciati in viata voastra. Ganditi-va la tot ce va place si valorizati in voi si in ei, si daca nu le puteti atribui contributiei proprii, inlaturati-le fara mila. Ceea ce ramane este eul vostru si eul lor, gol golut. Daca exista Dumnezeu, this core, this residual self este ceea ce va ramane din noi si ceea ce-I vom prezenta glorios in ziua cand ne vom prezenta in fata Lui. Now weigh up again this naked self devoid of any given traits. You can now properly see what you are made of. How proud of yourself are you now? How pleased with the people whom you love are you now?

Advertisement

Blogs I Follow

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.