nolongerinbetween

parenthood

Posted on: November 19, 2019

somn. somn. somn. somn cumplit. mantra obsesiva a ultimilor luni. as dormi intruna. cand mananc. cand citesc. cand lucrez. cand merg. cand ma uit la tv. cand imi fac dus. cand respir. cand dorm. cand nu dorm. adica mai tot timpul. merg pe strada precum un zombie si imi vine sa ma agat de fiecare trecator, sa il iau in brate ancorandu-mi astfel trupul de un punct fix si sa ma pot cufunda putin in somn. in uitare. trecut de patru noaptea-dimineata. stau cu fruntea sprijinta pe marginea taioasa a mesei, cu ochii inchisi sa nu ma trezesc de tot (huh?) in timp ce bratele-mi moarte, cazute pe langa corp, o tin in pozitie verticala sa poata manca. bem apoi apa incet, in instalments. lipaituri precipitate cateva secunde, urmate de tras sufletul alte cateva secunde. coregrafie anevoioasa si minutioasa care dureaza aproape zece minute. intre timp, de oboseala, potpuriuri de culori, fractali si forme geometrice mi se valmasesc in cap ca un televizor stricat care nu se mai opreste. timpul se dilata ca o peltea translucida. trupul doare all over, acoperit parca de mii de echimoze. ii asez picioarele din fata, singurele care i-au mai ramas functionale, intr-o postura care ar putea sa-i sustina corpul, insa-i aluneca si ele, moi, inerte, ca limburile de carpa ale unei jucarii de plus. slabita beyond recognition, e precum o trestie fragila care se poate frange in orice moment dintr-o miscare nepotrivita. o pun la pieptul meu un minut doua si depanam amintiri pisicesti. barbia imi tremura a plans dar stiu ca ar trebui sa ma opresc din wallowing in self-pity. e momentul cand ma rusinez si ii spun ca oricat de istovit sunt si oricat de greu imi este, stiu ca ei ii este de sute de ori mai greu. ma priveste cu ochii ei mari in care viata palpaie cu obstinatie si simt ca nu vrea sa plece pentru mine. pentru ca stie cat de mult o iubesc si cat de imputinat o sa fiu fara ea. imi spun ca daca as iubi-o mai putin poate s-ar simti mai libera sa renunte si sa moara in pace. dar cum sa opresti pamantul sa graviteze in jurul soarelui? cum sa opresti ploaia sa cada? cum sa opresti copacul sa se intinda dupa lumina? cum sa opresti raul sa curga? cum sa opresti un parinte sa-si iubeasca puiul? nu poti.

DSC003060

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blogs I Follow

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

%d bloggers like this: