wasted breath
Posted on: June 14, 2013
- In: personal
- 2 Comments
ai crede ca batjocura are un capat. ca e bine sigilata in trecut. ca oricat de hidoasa ii este inca amintirea in prezent, tine totusi de un trecut care nu se mai poate repeta. ca nu ar indrazni sa adauge o rana noua unui suflet acoperit in intregime de ranile vechi. ca intorcandu-i raul facut cu bine vei iesi din absurdul mutilant. ca macar o data in viata ceea ce spune e congruent cu ceea ce face. ca-i pasa. ca sunt.
wasting my breath. cum dumnezeu nu se crapa pamantul sub cei carora nu le este rusine. ce bestiarii ascunse mustesc in ei de nu patrunde nici lumina blanda a bunatatii.
(…)
I rest my case.
la urma urmei, cum de m-am asteptat la altceva. in opt ani de zile nu am vazut o singura scuza dusa pana la capat. n-am vazut un singur regret urmat de pandantul firesc al faptei. al schimbarii. not a single one. intotdeauna aceeasi fulguratie lacramoasa urmata de nimic. gaunos. acelasi divort intre ceea ce spune si ceea ce face. having second thoughts about his having second thoughts. intoarcere perversa asupra unui sine pervers. at a loss.
2 Responses to "wasted breath"
June 16, 2013 at 3:45 pm
Să fie bestiarii? Vreau să spun că eu nu le-aş numi aşa crud. Adeseori e frică pură. Aproape tot ceea ce facem sau nu facem semnificativ, facem sau nu facem de frică. Da, şi frică de bunătate, de ce poate sădi în noi. De inerenta desţelenire ce precede însămânţarea. De unde grădinăresc mai degrabă în altul decât în mine.
nolongerinbetween 
June 15, 2013 at 12:35 am
Eşti încă vulnerabil ca o rană deschisă? Întreb.
Nu vreau să îţi fie astea răni cu un singur sens, dintr-acelea care nu se închid niciodată, nu se cicatrizează. În locurile unde’s astfel de suferinţe se instalează vidul.
Nu te cunosc, însă îmi pasă.