nolongerinbetween

impostura

Posted on: September 20, 2012

duplicitar / schizoid / alienare

Cel mai rau a durut impostura. Cand esti obiectul unui abuz crescand din partea cuiva nu-ti faci nici o iluzie privind strambatatea sufleteasca a celui care schilodeste. Ceea ce insa nu-ti trece niciodata prin cap este ca ar putea sa coboare atat de mult in bolgiile perfidiei incat sa se auto-victimizeze. Abuzului de prima instanta ii adauga inca unul, de secunda instanta – spolierea victimei de statutul sau. E o dementa atat de absurda intr-un astfel de gest incat nu stiu ce psihologii abisale ar putea sa-i dea de capat. Exista un “settlement” intre victima si calau, intre cel care foloseste puterea abuziv si cel care o suporta, exista ceva in privirea dintre ei, fiecare stiindu-si si recunoscandu-si rolul jucat in piesa abuzului. N-o sa vezi un calau indignat! Isi performeaza abuzul pentru ca are puterea si pentru ca se suprapune fara rest peste expresia ei. O are – o foloseste. Nu se indigneaza. Nu se sinchiseste de folosirea ei. Stie ca e calau si ii convine. Daca ar fi inteligent ar sti ca puterea (adevarata) nu sta in posesia ei ci in nefolosirea ei, dar nu e. Rasturnarea acestei dinamici simple de cand lumea, a binomului calau-victima, printr-o inversare perfida astfel ca victima e vazuta drept calau, iar calaul se crede victima e semnul unei cangrene sufletesti care o data instalata nu-i mai gasesti leacul – perversitatea. Sa fii abuzat si sa te trezesti la capatul abuzului cu indignarea calaului ca nu-ti mai poate suporta strambatatea e de-un absurd grotesc. Kafka. Ionesco. Huxley. Foucault.

Nu ma asteptam sa mi se ceara iertare (n-am fost niciodata un naiv). Nu ma asteptam la recunoasterea abuzurilor (stiu ca e in dezacord cu orbirea in care s-a instalat si cu hybrisul nietzchean care-l poseda). Nu ma asteptam la asumarea esecului relatiei noastre (stiu ca sotiile au murit pe motiv de Reiki si de mame disfunctionale, mai putin din cauza noastra, a amandorura). Dar nu ma asteptam la indignarea sfanta care l-a cuprins! Una este oboseala si tracasarea simtita intr-o relatie uzata pe care nu o mai vrei, alta e indignarea simtita de un tiran in fata inadecvarii victimei la tirania instalata. Exempli gratia. Indignarea ca nu se supune abuzului fara sa cracneasca.  Fun. Indignarea ca il sanctioneaza cand era pe cale sa ii injure parintii. Double fun. Indignarea ca nu vede partea buna a lucrurilor (i.e. ca nu i-a injurat). Hilarious.  Onorata instanta, admit ca am batut zdravan victima. E scandalos insa ca nu luati in considerare ca era cat pe ce sa o violez si nu am mai facut-o. Doresc a se lua act. Ne-violul.  De antologie.

O relatie inceputa prost, printr-o impostura, continuata prost prin alte imposturi, nu putea sfarsi decat printr-o alta. Exhibit 1. N-am uitat niciodata cand i-am simtit pentru prima oara perfidia. Socul duplicitatii a fost atat de mare ca mi-amintesc detalii pe care altfel le-as fi uitat, mi-amintesc bine unde eram, cu cine eram si ce ora din zi era. Chestionat delicat in problema onestitatii si a increderii s-a ridicat la statura uriasa a indignarii perfide si m-a strivit de sus cu dispretul lui. Cum indraznesc? Cum indraznesc sa-i pun la indoiala probitatea si onestitatea? Am simtit gustul fetid al imposturii de atunci. Ar fi trebuit sa fug mancand pamantul. Nu e zi in care sa nu regret ca n-am facut-o. Exhibit 2. Peste cativa ani apoi, profile pe la spatele meu in care clameaza aiuritor “Caut pe cineva onest! Pentru mine onestitatea e foarte importanta!. What the fuck?!! Cat de stramb si adancit in perversitate poti sa fii cat sa nu-ti sara in ochi contradictia in termeni, falsul si impostura unei astfel de declaratii (cerinte nici nu mai spun) ?! Exhibit 3. Peste alti cativa ani, alte profile, alte promisiuni incalcate, aceeasi impostura. La cateva minute dupa inchiderea paginii buclucase (plus recuzita obisnuita a ascunderii i.e. deleting all possible tracks, cookies, internet history etc): te vad abatut… am facut eu ceva ? … nu, nu…. e in neregula raceala ta… eu nu mai pot…  ”  Exhibit 4. Prins in flagrant delict de “curatenie febrila” in dramoleta nemteasca “look who’s coming to dinner” credeti ca mi-a servit vreo tacere decenta sau o indignare demna de un cruciat indignat ca-i este terfelita libertatea Ierusalimului? Take a guess. Cine era rosu de furie ca l-as banui de asa ceva? Cine facea spume de indignare? Al cui era grumazul si al cui piciorul? Al cui pumnul si a cui gura ? Neat.

abuse

Intotdeauna m-a uimit cum doi martori ai acelorasi intamplari pot sfarsi prin a avea naratiuni atat de diferite. E asa aiuritor sa asculti versiunea mea si versiunea lui, atat de paralele, de fundamental antinomice incat e greu sa gasesti o explicatie excluzand fenomenul alienarii. Sunt curios (e un fel de a spune, am fost curios inainte, not any longer) daca e victima folosirii unei istoriografii frauduloase, fara sa isi dea seama (altfel spus daca e inocent = alienare autentica) sau daca deep down e constient de negarea in care traieste, de impostura si neadevarul naratiunii lui (altfel spus daca e incapatanat si cabotin = alienare perversa). Time will tell. Nu cred intr-o karma automata, mecanicista, insa cred in niste rotunjimi ale destinului, in puterea intrinseca a adevarului de a iesi mai mereu victorioasa, la lumina.

Once again, to cut a long story short. Nu ma asteptam la cenusa in cap sau iluminari spirituale. Nu am nici propensiuni fetisiste legate de postura victimizanta. Nu tin mortis sa fiu eu victima. In sine postura de victima nu mi se pare nici valorizanta, nici degradanta. Mi se pare doar aiuritor sa nu avem proprietatea termenilor. Relativizarea unor situatii clare care nu se preteaza la relativizare. Amestecarea categoriilor (e.g. calau / victima). Avand in vedere delictele clare (cateva mentionate mai sus) de impostura, sper doar ca-si va repeta cu mai multa sfiala propria naratiune inainte sa se duca la culcare…

Somn usor. Te vei trezi candva.

mask / make-up

mask / make-up

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blogs I Follow

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

%d bloggers like this: