nolongerinbetween

viciul sfinteniei

Posted on: November 6, 2005

Hector de Gregorio Hector_de_Gregorio

1. Darul sfinteniei este un dar otravit. Sfarsesti inevitabil prin a impune Celuilalt exigenta la care tu te-ai supus de buna voie. Nu e de mirare ca nu exista sfinti toleranti. Odata ce te crezi in posesia unui adevar esti pierdut. Te inrolezi inevitabil intr-un razboi surd impotriva celor care nu cred in adevarul tau. Razboi in care nu exista invingatori ci numai invinsi. Cel mai mic grad de sfintenie atins se va razbuna nemilos. Orice victorie repurtata impotriva unei ispite se va intoarce ca un bumerang impotriva victoriosului. “Daca eu pot atunci toti trebuie“, iata sofismul care-ti va rezuma existenta pentru restul vietii tale. Nu-ti vei ierta niciodata gresitii pentru ca nu le vei avea niciodata slabiciunile. Sfintenia, ma tem, este o povara pe care omul nu o poate purta fara a se distruge pe sine si pe cei din jurul sau laolalta. Exista un verset curios in Vechiul Testament in care Dumnezeu spune paradoxal “Nu fiti prea sfinti!”. Stia foarte bine ca “nu ajunge sa ai criteriile zeului, trebuie sa ii ai si faptura” (HRP). Creatia Lui are un viciu de constructie. Nu suporta inaltimile. Aerul rarefiat al muntelui Tabor e destinat ingerilor nu muritorilor de rand. Omul pana si instalat in sfintenie reitereaza povestea Caderii.

2. Daca parcursul tau spre sfintenie e autentic exista o ispita teribila careia trebuie sa-i faci fata. Vei fi ispitit sa refaci echilibrul pierdut transformandu-te din judecator in judecat. Pentru ca nimic nu te poate opri mai bine din cruciada adevarului tau decat sentimentul propriei vinovatii. Solutia e sa pacatuiesti. Sa stergi astfel distinctia dintre tine si Celalalt. Pacatul devine astfel cea mai eficienta cale sa refaci legatura pierduta cu el, cu Celalalt. Daca nu poti inceta sa crezi in adevarul tau poti totusi sa traiesti impotriva-i. Poti sa-l tradezi, sa pacatuiesti impotriva lui. Si odata devenit una cu ceilalti, indistinct, judecata Celuilalt e suspendata, nu te mai poti erija in judecator. Toata lumea poate zambi fericita atunci. Ati mai ucis un sfant.

3. Insemnari dedicate celor care m-au ucis. Si celor care se vor intreba cum am ajuns sa pacatuiesc.

***********
“Sa nu fii zeu si sa judeci ca unul e o impostura deliterioasa.” (HRP)
 ******
“I give in to sin / Because you have to make this life liveable / I give in to sin / Because I like to practise what I preach…”
( Depeche Mode – Strange love)
Advertisement

1 Response to "viciul sfinteniei"

[…] despre asta intr-un post vechi, din preajma primelor lui curvasarii internetistice (vezi aici 2005 viciul sfinteniei). E ca si cum te-ai prezenta la linia de start a unei curse iar celalalt fura startul si nu […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blogs I Follow

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

literatura e efortul inepuizabil de a transforma viaţa în ceva real

The priest: Aren't you afraid of hell? J. Kerouac: No, no. I'm more concerned with heaven.

%d bloggers like this: